Calea Eroilor comandată de Arethia Tătărescu lui Brâncuși ca proiect de țară, nu de decor

În cultura românească, legătura dintre artiști și comunități reprezintă adesea mai mult decât o simplă colaborare; este un dialog care marchează identitatea locurilor și a epocilor. Relația dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu din București ilustrează o astfel de conexiune, în care arta, memoria publică și angajamentul civic se întrepătrund într-un proiect cultural de anvergură. Această legătură nu este doar o poveste despre creație, ci despre modul în care un artist emblematic a fost adus „acasă” prin efortul discret și constant al unei femei care a înțeles puterea infrastructurii culturale.

Calea Eroilor: cum Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu au construit un spațiu al memoriei și artei

Constantin Brâncuși reprezintă o figură fundamentală a sculpturii moderne, ale cărei opere au redefinit limbajul artei în secolul XX. Într-un parcurs în care copilăria în Gorj, studiile din București și cariera pariziană sunt punctele de plecare, întâlnirea cu România capătă o expresie unica prin Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu. Inițiat de Liga Națională a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu, acest proiect a fost mai mult decât o simplă comandă artistică: a devenit o punte între memorie, spațiu urban și identitate culturală. Întreaga poveste este completată în prezent de Casa Tătărescu din București, unde lucrările sculptate de Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, oferă o perspectivă intimă asupra acestei rețele culturale.

Arethia Tătărescu și infrastructura civică a memoriei

Arethia Tătărescu, soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu, a fost o figură-cheie în mobilizarea culturală a județului Gorj. Studii făcute în Belgia și o carieră pedagogică în România au conturat un profil de lider cu o viziune clară asupra rolului culturii în viața comunității. Ca președintă a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, ea a transformat mișcarea de emancipare într-un demers concret, implicându-se în proiecte de patrimoniu, inițiative sociale și, mai ales, în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Sub coordonarea sa, s-au strâns fonduri și s-au negociat exproprieri, iar prin eforturile Ligii, memoria eroilor din Primul Război Mondial a fost pusă în valoare printr-un proiect cultural care a depășit simpla comemorare.

Drumul către Constantin Brâncuși și rolul Miliței Petrașcu

Inițiativa Arethiei Tătărescu de a realiza un monument dedicat eroilor a trecut, conform surselor consultate, printr-o punte esențială: Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși. Aceasta a recomandat sculptorul gorjean ca cel mai potrivit artist pentru un proiect cu o astfel de încărcătură simbolică. Astfel, Milița Petrașcu a fost un liant între viziunea civică și limbajul artistic inovator al lui Brâncuși, facilitând o colaborare în care arta a devenit nu decor, ci parte a unui proiect de țară.

Ansamblul de la Târgu Jiu: o operă integrată în oraș și memorie

Ansamblul de la Târgu Jiu, compus din Calea Eroilor, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Coloana Infinitului, este un proiect care combină sculptura cu arhitectura urbană. Traseul axei monumentale leagă malul Jiului de zona cazărmilor, parcurgând Grădina Publică și integrând Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Realizarea acestei axe implică nu doar o amplă muncă artistică, ci și eforturi administrative și civice, reflectate în exproprieri și finanțări guvernamentale. Din această perspectivă, ansamblul este un spațiu al memoriei și al ritualului, în care forma și semnul se unesc pentru a crea o experiență culturală integrată.

Componentele ansamblului și semnificațiile lor

• Masa Tăcerii: un spațiu al opririi și reflecției, cu o legătură simbolică în interpretările care o asociază unei mese medievale din epoca lui Ștefan cel Mare.
• Poarta Sărutului: un prag între viață și memorie, simbolizând trecerea într-un registru al recunoștinței și al comuniunii.
• Coloana Infinitului: o verticală construită din module romboidale, care exprimă ideea recunoștinței fără sfârșit, reflectând o concepție a formei ca idee perpetuă.

Casa Tătărescu: puntea între Brâncuși, Milița Petrașcu și Arethia Tătărescu

La București, pe Strada Polonă nr. 19, Casa Tătărescu funcționează ca un spațiu de legătură culturală între cei trei protagoniști ai poveștii. Aici se regăsesc o bancă și un șemineu sculptate de Milița Petrașcu, opere care păstrează în tăcerea lor o filiație artistică directă cu moștenirea lui Constantin Brâncuși. Casa nu este doar un loc fizic, ci un punct de întâlnire între memoria personală și cea publică, între arta monumentală și creația intimă, între trecut și prezent. Prin aceste lucrări, Casa Tătărescu devine o expresie a continuității culturale și a dialogului între generații.

Receptarea și evoluția moștenirii brâncușiene în România postbelică

După 1945, climatul ideologic a influențat percepția asupra operei lui Constantin Brâncuși, acesta fiind inițial contestat ca reprezentant al formalismului burghez cosmopolit. Totuși, în 1956 a avut loc la București prima expoziție personală dedicată sculptorului în Europa, iar în 1964 a fost recunoscut oficial ca geniu național. Ansamblul de la Târgu Jiu, după decenii de neglijare și chiar tentative de demolare, a fost salvat și reintegrat în conștiința publică, devenind un simbol al patrimoniului românesc.

Atelierul lui Brâncuși și gestul testamentar pentru Franța

Ultimii ani ai vieții lui Constantin Brâncuși au fost marcați de retragerea din viața publică și de un număr redus de lucrări noi. În 1950, solicită și primește cetățenia franceză, iar prin testamentul din 1956 donează statului francez conținutul atelierului său, cu condiția reconstituirii lui în forma originală. Acest gest reflectă concepția sa asupra atelierului ca parte integrantă a operei, un spațiu în care sculptura, lumina și ordinea formelor compun o întreagă lume artistică.

Expoziția de la Timișoara (2023–2024): reîntâlnirea publicului cu Brâncuși

Muzeul Național de Artă Timișoara a organizat între 30 septembrie 2023 și 28 ianuarie 2024 expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, curatoriată de Doina Lemny. Evenimentul a reunit peste 100 de opere, inclusiv sculpturi, fotografii și fragmente filmate, împrumutate de la instituții prestigioase precum Centre Pompidou sau Tate. Interesul publicului a fost remarcabil, cu aproximativ 130.000 de vizitatori, confirmând relevanța continuă a lui Brâncuși în cultura română contemporană.

2026 și proiectul „Brâncuși 150”: o celebrare globală

Anul 2026 va marca 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși printr-un proiect cultural internațional, „Brâncuși 150”, care va include vernisaje simultane în 21 de țări pe șase continente. Proiectul reunește lucrări de gravură realizate de artiști români contemporani și subliniază faptul că moștenirea lui Brâncuși este un punct de plecare pentru creație și dialog cultural actual.