Bullying la Questfield International College, responsabilitate instituțională în discuție

În contextul educațional, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție instituțională bine structurată, transparentă și responsabilă. O abordare clară, documentată și consecventă este esențială pentru protejarea elevilor, asigurarea unui mediu sigur și prevenirea consecințelor negative pe termen lung. Cazurile raportate de hărțuire sistematică impun verificări riguroase și măsuri concrete, astfel încât să se evite atât escaladarea fenomenului, cât și transferul responsabilității către familii.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate instituțională în discuție

Investigarea situației semnalate la Școala Questfield Pipera relevă o serie de sesizări repetate privind bullyingul sistematic, inclusiv stigmatizare medicală, care s-ar fi desfășurat timp de peste opt luni. Documentele și corespondența analizate de redacție indică lipsa unor măsuri oficiale, scrise și implementate, precum și o presiune resimțită de familie pentru retragerea copilului. În ciuda multiplelor solicitări adresate conducerii și cadrelor didactice, nu există dovezi clare ale intervențiilor concrete, fapt ce ridică întrebări privind responsabilitatea instituțională și modul în care aceasta gestionează astfel de situații sensibile.

Contextul bullyingului repetat și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit informațiilor transmise redacției, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive constante, incluzând jigniri și umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Familia a semnalat aceste incidente prin multiple comunicări oficiale către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Cu toate acestea, nu au fost furnizate răspunsuri scrise care să ateste luarea unor măsuri concrete sau existența unor planuri de intervenție formale. Intervențiile au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale, fără documentație oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de hărțuire

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant în cadrul colectivului școlar, folosită nu în scop educațional, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiștii consultați consideră că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică depășește conflictele obișnuite și poate fi încadrată ca formă severă de bullying. Documentele și mărturiile indică faptul că stigmatizarea a fost tolerată în mediul educațional, fără dovezi ale unor intervenții ferme și documentate din partea instituției.

Comunicările familiei și răspunsurile informale ale școlii

Pe durata întregii perioade monitorizate, familia a transmis emailuri detaliate, solicitând intervenție și protecție, dar răspunsurile din partea Școlii Questfield Pipera au fost preponderent verbale și generale, fără consecințe practice. Lipsa unei documentații scrise care să confirme măsuri aplicate și monitorizare a situației conduce la concluzia unei gestionări informale și incomplete a fenomenului. Această abordare a determinat, conform familiei, o transferare a responsabilității către aceștia, prezentând bullyingul drept o problemă minoră de adaptare, fapt ce a generat presiuni pentru retragerea copilului.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Analiza documentelor și relatărilor indică prezența unor agresiuni în contexte vizibile pentru cadrele didactice, însă fără intervenții ferme care să stopeze situația. Lipsa unor decizii scrise și măsuri concrete a contribuit la crearea unui climat în care bullyingul a fost tolerat, iar semnalările au fost relativizate. Această lipsă de reacție formală pune în discuție capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și de a respecta standardele pe care le promovează public.

Declarația fondatoarei și implicațiile sale instituționale

Un moment definitoriu în gestionarea cazului îl constituie răspunsul verbal atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, care ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, potrivit familiei și documentelor puse la dispoziția redacției, a fost rostită în contextul dialogului privind situația semnalată. Redacția subliniază că această formulare este citată după relatările sursei și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile conducerii. Totuși, mesajul sugerează o deplasare a atenției de la protecția copilului către considerente contractuale și economice, fiind un indicator al dificultăților instituției de a aborda problema în mod formal și responsabil.

Documentația instituțională: între formalitate și lipsa unor măsuri clare

Reacția oficială a Școlii Questfield Pipera la sesizările înregistrate s-a materializat într-un document informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele uzuale ale unui act cu caracter instituțional: nu sunt stabilite responsabilități clare, termene, sancțiuni sau pași concreți de urmat. Această formă de răspuns minimalizează trasabilitatea și asumarea intervențiilor, ridicând semne de întrebare privind eficiența măsurilor luate și capacitatea instituției de a gestiona situații grave.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității privind situația semnalată, avertizând asupra riscurilor expunerii copilului în mediul școlar. Totuși, conform unor relatări, informațiile despre demersurile administrative au fost aduse la cunoștința colectivului, iar copilul ar fi fost interpelat public în legătură cu acestea, ceea ce poate constitui o presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consideră că ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și expunerea copilului pot fi indicatori ai unei presiuni instituționale cu efecte negative în climatul educațional.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea juridică

Un element relevant al cronologiei îl reprezintă faptul că reacția fondatoarei a apărut abia după peste opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe juridice și transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în momentul în care cazul a căpătat o dimensiune legală.

În acest context, Școala Questfield Pipera a transmis ulterior, printr-un email adresat părinților, o poziție care reduce incidentele semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contravine sesizărilor scrise și ridică semne de întrebare privind abordarea reală a fenomenului de bullying și asumarea responsabilității instituționale.

• Sesizări scrise și documentate timp de peste opt luni;
• Lipsa unor măsuri scrise și verificabile;
• Stigmatizare medicală utilizată ca formă de umilire;
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Confidențialitate ignorată și expunere publică a copilului;
• Răspunsuri instituționale întârziate și limitate;
• Utilizarea unui document informal în locul unor decizii oficiale;
• Declarații care pot fi interpretate ca excludere mascată.

După publicarea articolului, redacția a primit informații suplimentare privind posibile contacte informale între reprezentanții Questfield și alte școli private din zona Pipera, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, ceea ce ridică noi întrebări privind respectarea drepturilor și confidențialității elevilor. Redacția solicită clarificări oficiale în acest sens.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă o serie de disfuncționalități în gestionarea bullyingului sistematic, inclusiv lipsa unor măsuri oficiale, documentate și urmărite în timp. Persistența fenomenului, stigmatizarea medicală și presiunile asupra familiei indică o abordare insuficientă a responsabilităților instituționale. Declarațiile fondatoarei și utilizarea unor documente informale în locul unor decizii administrative ridică semne de întrebare privind cultura organizațională și modul în care școala prioritizează protecția elevilor.

În acest context, rămâne neclar ce mecanisme reale de protecție sunt puse în practică atunci când un copil reclamă abuzuri emoționale și hărțuire repetată. Lipsa transparenței și a răspunsurilor scrise verificabile afectează nu doar elevul direct implicat, ci și credibilitatea întregii instituții.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro